-
Direcții științifice și de cercetare în disciplinele socio-umane1
Elemente de portfoliu, calificări anterioare
Cu toate că istoria disciplinelor comunicaționale coincide cu dezvoltarea modernității europene și adesea elemente de pre-istorie comunicațională sunt asimilate istoriei disciplinelor publicității sau relațiilor publice, instituirea academică a disciplinelor devine activă în școlile europene mai ales după anii 1980. Configurarea științelor comunicării ca domeniu distinct – fie că-l consideram desprins, fie în evoluție paralelă cu disciplinele convenționale socio-umane – a permis construirea unor comunități de cercetare interdisciplinare, extrem de fertile, angajate continuu în consolidarea paradigmelor științifice.
Formația mea filologică mi-a permis de timpuriu explorări interdisciplinare, pe care le regăsesc ca prime forme de specializare în domeniile studierii oralității (prin lucrarea de licență destinată Jurnalului oral, finalizată în 1985), ca și în interesele timpurii pentru sociologia literaturii.
Portofoliul meu științific a debutat într-o arie laterală a disciplinelor socio-comunicaționale, anume a studiilor despre lectură, sub dublu aspect: (în sens strict) pedagogic și (în sens larg) comunicațional. Aceste cercetări care debutează în anii 1990, când devin asistent de cercetare și ulterior cercetător III în cadrul Institutului de Știinţe Pedagogice/ ale Educației, sunt ilustrate prin participările constante din perioada 1991-1998 la conferințe europene ale Asociației Internaționale de Lectură (International Reading Association-IRA), precum și la simpozioanele și conferințele naționale pe această temă. Contextul anilor 1990 a fost favorabil introducerii reformelor educaționale, ca și deschiderii către noi comunități de cercetare vest –europene. Contactul meu cu Comitetul European al IRA mi-a permis fondarea unui Grup de lucru pentru studierea proceselor de lectură (cu acronimul GRAAL) și ulterior a unei filiale naționale, anume Asociația Română pentru Lectură (AROL). Am fost editor al Buletinului informativ al Comitetului European al IRA în perioada 1993-1999 și membru al Comitetului științific (Editorial Advisory Group) al Journal of Research in Reading (Wiley) al UK Literacy Association, în perioada 1995-2000. Această perioadă de cercetări este în mare parte finalizată prin susținerea tezei de doctorat cu titlul Literatura pentru copii – o teorie a modelelor producătoare în anul 1999 (sub coordonarea științifică a prof. univ. dr. Eugen Negrici), publicată sub titlul O introducere în literatura pentru copii, în același an, la Editura Oscar Print.
Deși am fost colaborator al Universității din București și al Facultății de Litere din 1996, interesele pentru cercetarea în domeniul științelor comunicării se cristalizează începând cu anii 2002-2003, prin participarea mea la conferințe științifice dedicate publicității și relațiilor publice, evenimente dintre care aș numi ca debut internațional notabil Congresul internațional Francofon în Științele Informării și Comunicării (organizatori Universitatea din București și Societatea Franceză în Științele Informării și Comunicării – SFSIC) desfășurat la București, în perioada 28 iunie-2 iulie 2003. În același an, am publicat prima carte de autor în domeniu, conținând reflecții asupra disciplinei, cu titlul Teme de relații publice (Ars Docendi), dar cartea de autor care mi-a adus consacrarea în domeniu a fost Relații Publice. Fundamente interdisciplinare (Tritonic, 2005, 2010). Această lucrare definește și profilul meu mai curând teoretic și metacritic, dar și cu interese istoriografice în domeniu, o linie de cercetare pe care o urmez și în prezent.
Perioada 2005-2010 poate fi considerată una de instituționalizare a cercetării în domeniul relațiilor publice și disciplinelor conexe, în care am fost preocupată de introducerea unui model de școală universitară de relații publice, care să devină importantă la nivel național și internațional. Aceasta s-a caracterizat prin câteva mărci definitorii: interdisciplinaritate, vocație umanistă, internaționalizare, deschidere către mediul profesional, orientare teoretică și metodologică. Acest proiect științific mi-a fost permis și de prezența mea ca șef al catedrei de Comunicare și Relații Publice, calitate în care am putut angaja un spirit colegial și de echipă în ceea am numit construcția paradigmei în relațiile publice din România. Acest efort (pe care l-am numit uneori “pașoptist” sau eliadesc, datorită interesului nostru pentru a determina acumularea unor scrieri originale ale autorilor români în domeniul relațiilor publice și comunicării organizaționale), a coincis cu o etapă generală de cristalizare a domeniului la nivel profesional și științific, în care și alte facultăți, departamente, asociații și agenții au manifestat aceeași orientare. Ilustrative pentru această perioadă sunt cele șapte volume coordonate, rezultat al conferințelor cu participare internațională organizate anual în perioada 2006-2009, din care cinci ca unic coordonator conțin lucrări în limba română, iar celelalte două, în dublă coordonare, conțin lucrări în limba franceză, respectiv engleză. Forme de recunoaștere a acestui efort de instituționalizare am înregistrat în anul 2007, când am organizat pentru prima oară o ediție internațională a Colocviilor Franco-Române în asociere cu primul Simpozion regional al recent createi Secții de Comunicare Strategică și Organizațională a Asociației „European Communication Research and Education Association” (ECREA). O arie colaterală a publicațiilor mele reflectă implicarea paralelă în științele educației, în mod special în studii de fundamentare a unor politici de reformă în învățământul profesional și în managementul calității (2000-2007). Un articol notabil la nivel internațional, care sintetizează această perioadă, este publicat în European Journal of Education, împreună cu John Hart (2007). La nivel național, în perioada 2008-2011, am reprezentat Asociația Română pentru Relații Publice (ARRP) în calitate de vice-președinte pentru educație și cercetare.
Obiective și orientări actuale
După 2010 și în perioada actuală, interesele științifice se concentrează în arii de specializare în zona metodologiei relațiilor publice, materializate prin articole și prin conferințele internaționale ale asociațiilor europene de profil (EUPRERA și ECREA). Este și o perioadă a consacrării profesionale la nivel internațional, în care am deținut portofoliul de președinte al Secției de Comunicare Strategică și Organizațională a ECREA (2010-2012), după patru ani de mandat deținut în calitate de vice-președinte al aceleiași secții, precum și două mandate de Director Executiv al European Public Relations Education and Research Association – EUPRERA (2010-2014).
În prezent, urmăresc consolidarea orientărilor exprimate în cursurile, publicațiile și intervențiile mele cu privire la fundamentarea teoretică a disciplinei relațiilor publice, mai ales din perspectiva aplicării unor principii teoretice și a metodelor de cercetare la contexte și situații organizaționale specifice, prin dezvoltarea unor studii de caz: am dezvoltat subiecte referitoare la a) etica și responsabilitatea corporativă, pentru care aș numi ca exemplu de complexitate participarea mea multianuală (2009-2010) la conferințele proiectului Responsabilitatea socială corporativă și dezvoltarea durabilă (SNSPA); b) subiecte privind riscurile și crizele organizaționale, aș indica lucrarea în co-autorat cu Arlette Bouzon, prezentată la Congresul EUPRERA din 2010 sau lucrarea prezentată la Congresul de la Leeds din anul 2011, care urmează să fie publicată în ultimul trimestru al anului 2013 în seria de cărți electronice ale Universității din Beira Interior (laboratorul de cercetare LabCom), Covilha, din Portugalia, sub egida ECREA; c) subiecte privind eficacitatea unor instrumente ale comunicării integrate de marketing, pentru care aș indica atât interviurile și conferințele publice susținute pentru mediul profesional non-academic din România, ca și conferința de la Congresul Sinergie organizat la Milano în noiembrie 2011, precum și articolul publicat în revista Styles of Communication (2011), având ca temă narațiunile corporative ca instrument de brand marketing.
Din 2012 sunt membru al European History of Public Relations Network, grup academic fondat și coordonat de prof. Tom Watson de la Universitatea din Bournemouth (UK), acceptat ca proiect de cercetare trans-europeană al EUPRERA.
Specializările recunoscute, care mă definesc în prezent în domeniul postului, sunt următoarele: istoria și teoria relațiilor publice, comunicare strategică și metodologia relațiilor publice, comunicare organizațională, etică și responsabilitate socială corporativă, comunicare integrată de marketing.
Câteva obiective pe care le urmăresc în perioada următoare se referă la: 1) orientarea mai accentuată asupra cercetării și publicării în domeniu, în mod special în publicații indexate ISI Web of Science; 2) dezvoltarea și coordonarea unui proiect de cercetare trans-europeană (cu finanțare publică sau privată); 3) consolidarea relațiilor internaționale, cu urmări favorabile asupra dezvoltării și actualizării unor cursuri universitare, precum și a schimburilor inter-universitare; 4) finalizarea unui Manual de Relații Publice, cu baze interdisciplinare.
-
Pedagogie, curriculum
Elemente de portofoliu, calificări anterioare
Interesele științifice pentru această problematică debutează în anii 1992-1993, prin proiectele coordonate în cadrul Secției de “Formarea formatorilor” a Institutului de Științe ale Educației (ISE) din București (în calitate de cercetător și de șef de secție). Aceste cercetări sunt completate între anii 1994 și 1999 de alte participări ale mele în cadrul secțiilor de Curriculum și de Evaluare ale ISE, și mai apoi prin poziția mea de expert în curriculum, formarea profesorilor, managementul calității și politici educaționale în cadrul proiectelor europene de pre-aderare (Phare-VET) ale Ministerului Educației, în perioada 1998-2007. Aș menționa și prezența mea ca expert al Fundației SOROS pentru o Societate Deschisă (între anii 1995 şi 1999) în proiectele orientate către adaptarea curriculumului și metodelor de predare pentru comunitățile de copii dezavantajați și etnici romi (prin proiectele Reading for Understanding, Dezvoltare şcolară în comunităţile cu romi și Reintegrare şcolară şi profesională pentru romii adolescenţi).
În ceea ce privește învățământul universitar, am contribuit de timpuriu la construcția curriculumului pentru programul de licență Comunicare și Relații Publice al Facultății de Litere a Universității din București, deși primele colaborări pedagogice cu Facultatea de Litere sunt iniţiate de Colegiul de Biblioteconomie, pentru susținerea cursului de Literatură pentru copii (1993-1994). Prima intervenție în dezvoltarea curriculumului de comunicare și relații publice din cadrul colectivului de Comunicare și relații publice al Facultății de Litere a fost propunerea unui curs opțional de Comunicare interpersonală și relații de grup în anul universitar 1995-1996, unul dintre cursurile interdisciplinare de pionierat în domeniu propuse în puținele programe universitare de profil de la acea dată. În perioada colaborării mele ca specialist invitat al Facultății de Litere (1995-1999), am dezvoltat și predat de asemenea cursurile și seminarele următoare: Metodologia practicării relaţiilor publice (în prezent curs și seminar concepute și coordonate de mine sub titlul Metode și strategii de relații publice), Relaţii publice – studii de caz, curs şi seminar (în prezent curs și seminar concepute și coordonate de mine sub titlul Domenii de aplicație ale Relațiilor Publice,), precum și cursul și seminarul în regim facultativ Elemente de comunicare interculturală (predate în prezent de alte cadre didactice titulare ale Departamentului de Științe ale Comunicării).
După anul 2000 și până în prezent (2013), am dezvoltat și predat 16 cursuri universitare, șapte pentru programul de licență în Comunicare și Relații Publice și nouă cursuri predate în patru programe de masterat ale Universității din București. Cele șapte cursuri din programul de licență sunt predate și la învățământ la distanță în Comunicare și Relații Publice, program pe care l-am introdus și coordonat ca director încă din anul 2000, actualmente dezvoltat în regim de frecvență redusă, în cadrul Facultății de Litere.
În calitate de șef de catedră, am revizuit curriculumul în programul de licență în Comunicare și Relații Publice și am reconstruit și coordonat două masterate în Științe ale Comunicării (Modele de Comunicare și Relații Publice, și Consultanță și expertiză în Publicitate) din anul 2004, revizuindu-le anual și pregătind documentația pentru acreditările din partea CNEAA și apoi ARACIS. Ultimele reacreditări ale programului de licență au fost obținute în anul 2011 (învățământ de zi și cu frecvență redusă), și ultimele reacreditări ale celor două masterate anterior menționate au fost obținute recent, în iulie 2013. În prezent (începând cu anul 2012), urmare a deciziei interne de descentralizare a coordonării științifice a programelor de studii, am păstrat în coordonare proprie Masteratul Modele de Comunicare și Relații Publice (MCRP), și sub avizare ca Director de departament celelalte programe departamentale aflate în coordonarea directă a altor cadre didactice. La acest masterat (MCRP) am introdus prin cooperare internațională un modul european de Relații Publice (MARPE) dezvoltat printr-un Acord de Cooperare cu Universitatea Nancy 2 (reorganizată ca Université de Lorraine), sub egida Asociației EUPRERA. La același masterat, prin cooperare cu Chartered Institute of Public Relations (CIPR, Londra), am obținut un Acord de certificare profesională a masteranzilor interesați cu Diploma CIPR, prin recunoaștere și echivalare de studii.
Orientări actuale și obiective
Unul dintre interesele mele pedagogice și de cercetare este să dezvolt și să public integral conținutul cursurilor asociate disciplinelor pe care le-am dezvoltat până acum, prin fascicule electronice, manuale, ghiduri sau caiete de curs. Este un proiect pedagogic pe care mi l-am propus constant în ultimii trei ani, dar care nu a progresat în ritmul dorit.
În ceea ce privește schimburile pedagogice inter-universitare, îmi propun să dezvolt mai multe stagii de predare în Universitățile europene partenere, prin finanțare ERASMUS sau prin alte proiecte bilaterale, și să consolidez, eventual să extind, programele de studiu cu parteneriate internaționale. Până în prezent, am dezvoltat acorduri de parteneriat universitar cu universitățile: Bordeaux 3, Toulouse 3, Lyon 2, Dijon, Lorraine (Nancy 2) – din Franța; Universite Catholique de Louvain (UCL), Colegiul Universitar Artevelde din Ghent – Belgia; Universitatea din Lundt, Suedia; Colegiul Universitar din Maastricht, Olanda; Universitatea din Jyväskylä, Finlanda.
De asemenea, consider că pot să dezvolt mai mult capacitatea de recrutare a studenților străini la masteratele noastre, prin introducerea unor programe internaționale cu module de predare în limba franceză sau engleză. O astfel de preocupare nu este de dată recentă, dar întârzierile în materializarea acesteia într-un proiect pedagogic ferm au fost datorate unor conjuncturi nefavorabile.
-
Participare la viața academică
Comunitățile academice nu sunt întotdeauna marcate de solidaritate sau de spirit colectiv. Deseori, competiția internă sau concurența dintre anumite domenii de studiu sau de cercetare aduc prejudicii proiectelor instituționale. Personal consider că fiecare membru al comunității academice trebuie să se considere un factor de creștere, atât pentru sine, cât și pentru colectivul pe care îl reprezintă. Mai mult decât atât, consider că atitudinea morală în actul pedagogic este tot atât de importantă ca și cea științifică, de aceea obiectivele mele constante sunt îndreptate către formarea unor specialiști în comunicare responsabili față de consecințele actelor lor publice.
În ceea ce privește participarea la viața academică, după anul 2004 am avut șansa unei foarte bune recunoașteri, fiind aleasă la al doilea mandat în funcții de conducere departamentală, precum și în organele colective de conducere, respectiv în Consiliul Facultății de Litere și în Senatul Universității din București. Îmi propun să rămân activă în comunitatea academică, indiferent de structurile pe care le-aș putea reprezenta în viitor, și să angajez relații colegiale și deschise cu toți membrii acesteia. Sunt în prezent și voi continua să fiu unul dintre susținătorii formelor de evaluare a performanței pedagogice de către studenți, precum și a oricăror forme de evaluare colegială, atâta vreme cât sunt bazate pe respect reciproc și bună-credință. Consider că relațiile de echipă, consultările, comunicarea deschisă, justețea și echitatea sunt valori și modalități prin care putem menține și consolida democrația universitară.
Dată fiind experiența mea interdisciplinară în științe sociale, un obiectiv important pe care îl voi urmări este cel de mentorat, de sprijin colegial în orientarea carierei acordat mai ales tinerilor mei colegi din departament. Crearea unui ethos universitar bazat pe valori științifice și morale împărtășite susține cu atât mai mult logosul unui câmp disciplinar în construcție continuă, cum este cel al științelor comunicării.
-
Implicare în sfera profesională non-academică, competențe de management
Încă de la primele colaborări cu Universitatea din București, în domeniul științelor comunicării, din anii 1995/1996, am intervenit în paralel și în mediul non-academic, prin prezența mea la diverse programe din mediul profesional (în mod special prin cursuri de formare în managementul comunicării). Cele mai multe astfel de cursuri au fost derulate la finele anilor 1990 și începutul anilor 2000 în cadrul unor programe europene de pre-aderare, în mod special la invitația companiei de consultanță Promeso Consulting din România, dar și la invitația altor agenții. Am urmărit prin acest tip de implicare formarea mea ca specialist în domeniu, precum și formalizarea relațiilor cu mediul profesional, pentru a putea ulterior transfera competențe și cunoștințe împărtășite cu practicienii din domeniu la nivelul curriculumului academic.
Aceste intervenții în conferințe sau în stagii de formare profesională au fost derulate constant până în anul 2011 și le-am suspendat în prezent doar din pricina unor probleme de sănătate, rămânând totuși în contact cu mediul profesional atât în calitate de membru al Juriului de onoare al Asociației Române pentru Relații Publice (ARRP), cât și prin relațiile de colaborare pentru cursurile practice din cadrul masteratelor (ambele cu caracter profesional).
Pe de altă parte, prezența mea în numeroase comitete și proiecte de expertiză europeană, descrisă în detaliu în lista de publicații și domenii de expertiză inclusă în dosarul meu de concurs, mi-a dezvoltat capacități manageriale și de colaborare în echipe internaționale, precum și o cunoaștere aprofundată a unor arii care au devenit foarte importante și în viața universitară, anume managementul resurselor umane și asigurarea calității programelor de educație. Aceste competențe pe care le-aș numi transversale, în raport cu specializările mele din domeniul științelor sociale, m-au ajutat să pot conduce și coordona din anul 2004 activitățile științifice și administrative ale Catedrei de Comunicare și Relații Publice și, din 2011, ale Departamentului de Științe ale Comunicării (DSC). Îmi propun în continuare, până la expirarea mandatului meu de Director al DSC, să consolidez poziția și notorietatea acestui departament la nivel național și internațional.
În concluzia acestui memoriu și plan de carieră universitară, precizez că alte confirmări și recunoașteri de către terți ale profilului meu științific și profesional sunt numite în Anexele la CV, anume cele patru Recomandări din partea unor profesori de prestigiu din domeniu, precum și o selecție de atestate din partea unor instituții cu care m-am aflat în relații de colaborare științifică.
Conf. univ. dr. Adela Rogojinaru
august 2013
Adela Rogojinaru 